PTSD: Majoritatea oamenilor o primesc dupa incidente terifiante?

PTSD: Majoritatea oamenilor o primesc dupa incidente terifiante?

De ce presupunerea ca toata lumea este predispusa la dezvoltarea afectiunii dupa ce a asistat la un eveniment traumatic nu este singurul mit care exista despre aceasta.

W

Indiferent de forma pe care o are, un calvar ingrozitor, precum un accident de masina sau un dezastru natural, poate avea un impact semnificativ si de lunga durata asupra conditiei umane. O presupunere comuna este ca toata lumea este predispusa la aparitia tulburarii de stres post-traumatic sau PTSD si, in anii 1990, acest lucru a dus la incercari de a determina oamenii sa participe la o singura sesiune de consiliere sau la o descriere psihologica.

Aceasta abordare nu sa dovedit a fi eficienta. O revizuire cuprinzatoare pe aceasta tema a concluzionat ca consilierea obligatorie dupa un incident ar trebui sa fie intrerupta, iar unii au mers pana acolo incat sustin ca o „industrie a dezastrelor” a promovat astfel de interventii in mod critic. Cand te uiti la dovezi, nu este adevarat ca majoritatea oamenilor dezvolta PTSD. Si acesta nu este singurul mit despre afectiune.

Imediat dupa un eveniment traumatic, oamenii se simt inteles, socati, anxiosi si tematori. Evenimentele se aprind in mintea lor si s-ar putea sa fie afectati timp de cateva zile sau saptamani de flashback-uri, cosmaruri si o neliniste constanta ca nu sunt in siguranta.

Array

Nimic din toate acestea nu este placut, dar toate acestea sunt reactii foarte normale la orice eveniment, indiferent daca viata ta a amenintat sau ai vazut alte persoane ranite sau murind in fata ta.

Simptomele PTSD sunt foarte reale si foarte tulburatoare, dar motivul pentru care unii oameni le experimenteaza si altele nu este inca un mister (Getty Images)

Flashback-urile pot deveni atat de intruzive incat gandirea este perturbata. Sentimentele de vinovatie ar putea determina o persoana sa treaca peste si peste evenimente in mintea lor, de exemplu, intrebandu-se daca ar fi putut face mai mult pentru a salva alte persoane. S-ar putea sa depuna eforturi mari pentru a evita orice loc sau activitate care sa le aminteasca de eveniment sau sa se amorteasca cu orice, incercand sa nu simta deloc nimic. Un sentiment constant de alerta ridicata poate insemna ca cineva care pur si simplu trece pe langa ei pe strada isi poate lasa inima sa curga si sa readuca sentimentele de teroare.

Rezistenta remarcabila

Simptomele PTSD sunt foarte reale si foarte dureroase. Este important ca oricine le experimenteaza sa poata primi ajutorul de care are nevoie. Dar una dintre cheile unui diagnostic de PTSD este ca aceste simptome persista cel putin o luna dupa eveniment si ca afecteaza munca sau viata sociala a unei persoane sau ii opresc sa continue cu lucrurile pe care vor sa le faca.

Remarcabil este ca, pentru majoritatea oamenilor, aceste simptome scad treptat si, ca rezultat, PTSD nu este la fel de comun pe cat v-ati putea astepta.

Chiar si in situatii extreme precum razboiul, majoritatea oamenilor nu sunt afectati. Doar 4% dintre soldatii britanici au dezvoltat PTSD dupa ce au servit in Irak, de exemplu, crescand la 6,9% pentru cei in roluri de lupta. In randul rezervistilor, ratele au fost putin mai mari, in medie la 6%. Cercetatorii cred ca acest lucru s-ar putea datora faptului ca se intorc la vechile lor vieti civile in care trebuie sa faca fata singuri, in timp ce membrii obisnuiti ai fortelor armate raman alaturi de colegi care inteleg mai bine cum este razboiul.

Soldatii care participa la actiuni militare sunt deosebit de predispusi la PTSD (Getty Images)

La fel, dupa atacurile asupra civililor, majoritatea oamenilor nu sunt afectati. Un studiu pe mai mult de 10.000 de persoane, inclusiv politisti si muncitori in constructii, care au venit in ajutorul personalului de la World Trade Center la 11 septembrie 2001, a constatat ca trei sferturi nu au avut dificultati de lunga durata. Este adevarat ca uneori simptomele pot fi intarziate. Aproximativ 8,5% dintre respondentii de la World Trade Center au intampinat dificultati mult mai tarziu. Au existat chiar si cazuri de soldati care au luptat in cel de-al doilea razboi mondial, s-au intors acasa aparent bine, au lucrat pentru restul carierei si apoi la pensionare au constatat ca cosmarurile si flashback-urile s-au intors brusc.

Experienta norvegiana

Am calatorit in Norvegia pentru a intalni supravietuitorii impuscaturilor de pe insula Utoya in 2011, unde au murit 69 de adolescenti si multi altii au fost martorii crimelor. Unii au supravietuit ascunzandu-se in toalete timp de trei ore, stiind ca ucigasul era inca in apropiere, vanandu-i. Imediat dupa eveniment, Atle Dyregrov, directorul Centrului pentru Psihologie de Criza din Bergen, a estimat ca intre 30-50% ar suferi dificultati de sanatate mintala pe termen lung, inclusiv PTSD. Chiar daca cifrele au ajuns la sfarsitul estimarii, asta lasa inca jumatate din cei care au fost martori la uciderea prietenilor lor si au fugit pentru viata lor, dar si-au revenit cumva.

Aproximativ jumatate dintre supravietuitorii impuscaturilor de pe insula Utoya din 2011 au suferit dificultati de sanatate mintala pe termen lung, inclusiv PTSD (Getty Images)

Tragerile au avut loc in vacantele de vara si majoritatea adolescentilor implicati incepeau la noi scoli in toamna, ceea ce le-a facut mai greu. Dar tara avea deja un plan pentru a face fata cu asa ceva, fie ca este vorba de un dezastru natural sau o infractiune, si a oferit un nivel de sprijin revolutionar. Fiecare scoala implicata a primit sfaturi cu privire la ce sa faca, regulile stricte de prezenta au fost relaxate pentru supravietuitori, iar elevii au avut posibilitatea de a alege cand si cum sa discute cu noii lor colegi de clasa despre ce s-a intamplat. Unii chiar au decis sa evite intrebarile ridicandu-se in picioare si spunand intregii clase despre asta cand erau gata. Persoanelor indurerate si supravietuitorilor li s-a oferit ocazia de a revizita insula in momente diferite, din moment ce s-a aflat din dezastrele anterioare ca ajung la ea din perspective atat de diferite.

Nivelurile de expunere

Un alt mit despre PTSD este ca doar persoanele slabe vor experimenta aceasta afectiune. De ce, chiar si dupa cele mai oribile experiente, unii oameni dezvolta PTSD, iar altii nu, este inca un mister. Biblia psihiatrilor din SUA, DSM, a inclus pana de curand raspunsurile unei persoane la evenimentul initial. S-a crezut ca frica intensa, neputinta sau groaza vor duce la mai mult PTSD, dar acei indicatori au fost eliminati din cea mai noua versiune a manualului, deoarece s-a constatat ca nu prezic cine va suferi si nu.

Natura evenimentului in sine poate, desigur, sa faca diferenta. Ratele PTSD in randul trupelor americane sunt aproape de trei ori mai mari decat cele din Marea Britanie, partial pentru ca exista o proportie mai mare de rezervisti, dar si pentru ca turul lor mediu de serviciu este de un an, comparativ cu sase luni pentru oamenii din serviciul britanic. O revizuire a numeroaselor studii care au urmat personalului de la World Trade Center a constatat ca cei care au fost raniti, au lucrat la etajele superioare, au asistat la caderea sau sariturile din cladiri sau ai caror angajatori au fost ucisi, au mai multe sanse sa dezvolte PTSD. Dar la fel au fost si femeile, tinerii, cei mai putin bine platiti si cei care au experimentat alte esecuri in anii precedenti. Deci este o imagine complexa.

Exista inca multe de invatat despre ceea ce declanseaza PTSD la persoanele care sufera evenimente traumatice (Getty Images)

Este, de asemenea, un mit ca, atunci cand copiii trec prin ceva traumatic, ei se intorc inapoi. Si ei pot suferi de PTSD. O trecere in revista a zeci de studii asupra copiilor stramutati a incercat sa identifice principalii factori care duc la PTSD. Nu este surprinzator ca expunerea la violenta face diferenta, dar este totusi greu de ghicit cine va fi afectat, cand chiar si numarul evenimentelor traumatice pe care le-au experimentat nu prezice daca vor dezvolta sau nu PTSD.

Pe langa factorii care pun oamenii in pericol, exista si cei care contribuie la rezilienta si protejeaza impotriva dezvoltarii PTSD. Familia si colegii de sprijin pot face cu siguranta diferenta. Dar, din nou, acesti factori inca nu ne spun exact cine va fi sau nu afectat. Pana cand nu stim mai multe despre afectiune, cheia este sa punem la dispozitie ajutor psihologic daca si cand oamenii au nevoie de el.

Daca doriti sa comentati acest articol sau orice altceva pe care l-ati vazut pe viitor, accesati  pagina noastra  Facebook  sau  Google+ sau trimiteti-ne un mesaj pe  Twitter .

Declinare de responsabilitate

Intregul continut din aceasta coloana este furnizat doar cu titlu de informatii generale si nu ar trebui tratat ca inlocuitor al sfaturilor medicului propriului medic sau al oricarui alt profesionist din domeniul sanatatii. BBC nu este responsabil sau raspunzator pentru orice diagnostic pus de un utilizator pe baza continutului acestui site. BBC nu este responsabil pentru continutul site-urilor de internet externe enumerate si nici nu sustine niciun produs sau serviciu comercial mentionat sau recomandat pe niciunul dintre site-uri. Consultati-va intotdeauna propriul medic de familie daca sunteti preocupat in vreun fel de sanatatea dumneavoastra.