Prometeul lui Ridley Scott: Originea noastra

No, I haven’t seen it yet.  So this does not contain spoilers about Prometheus, Ridley’s Scott’s return to the universe of Alien.  Well, maybe just one. The studio and PR people have taken the approach that in cyberspace anyone can hear you whisper, so there’s a clampdown on previews, and almost every detail about it that’s out there is thanks to a careful campaign of teaser trailers, viral videos, and controlled leaks.    

Ceea ce este clar este insa ca, la fel ca si Alien, luand teroarea de pe terra firma si iesind printre stele, Prometeu este o calatorie in originile noastre ca oameni si unde ne incadram in ordinea cosmica. Asta daca exista unul in care sa se incadreze, fie el cu extraterestri, zei sau zei extraterestri.

Array

Scott il descrie ca „nu doar un film infricosator, ci o poveste evolutiva cu adevarat interesanta”. Doua infricosator atunci, dat fiind faptul ca unii oameni par sa gaseasca ceva „evolutiv” mai alarmant decat un xenomorf care izbucneste din stomac.    

De unde venim si ceea ce ne defineste ca specie sunt intrebari la care intr-o anumita forma se intreaba aproape fiecare copil si la care fiecare religie incearca sa raspunda. Cele mai bune estimari actuale fac ca oamenii moderni sa apara acum aproximativ 200.000 de ani. Dar problema mai mare nu este despre momentul in care am aparut, ci despre cum: ce ne-a pornit si ne face speciali.

Pentru ca cine nu vrea sa fie special? Iar punctul de vedere stiintific predominant – ca organismele simple s-au dezvoltat incet si aleatoriu de-a lungul a miliarde de ani pentru a deveni nu numai noi insine, ci tot ceea ce a trait vreodata – nu face cu adevarat treaba.   

Fulger

Apele „iazului cald si mic”, pe care Charles Darwin le-a crezut ca toata aceasta viata ar fi putut incepe, sunt innamolite si mai mult de sugestii conform carora inceputul acestei lungi povestiri ar putea sa nu fie chiar pe aceasta planeta. Teoriile controversate si mult discutate despre panspermie si exogeneza sugereaza ca organismele suficient de primitive, dar suficient de rezistente pentru a supravietui efectelor spatiului, ar fi putut fi transportate aici, posibil pe asteroizi sau pe meteoriti si viata insamantata. Exista multe variatii in aceasta privinta – de la propunerea „Cosmic Gunbage” din 1960 a astronomiei austriece Thomas Gold, care nu intentioneaza sa fie amuzanta, ca sursa ar fi putut fi gunoi organic aruncat prin trecerea extraterestru, pana la intentionat de a fi amuzant. (dar in mare parte nu este) Evolution cu David Duchovny. Nimeni nu se ocupa cu adevarat de modul in care a inceput viata, 

Adevarul este ca intr-adevar nu stim cum, unde sau cand a inceput – intr-o locatie sau in multe, aici sau in alta parte a Universului, pe uscat, pe fundul oceanului in orificii de ventilare hidrotermale, pe o plaja radioactiva intre cele doua … sau chiar in iazul cald al lui Darwin. Au existat tot felul de incercari de a simula modul in care moleculele nevii ar putea fi aruncate plauzibil impreuna intr-un mod care ar putea duce la ceva care ar putea creste si reproduce, probabil cel mai faimos fiind experimentul Miller-Urey de acum 60 de ani, care a aratat ca scanteile – simularea fulgerului – aplicata la o aproximare a atmosferei timpurii a Pamantului ar putea duce la formarea de aminoacizi esentiali pentru viata. Toate sunt interesante, dar nimic concludent.

Adaugati la aceste descoperiri recente de fosile din Africa, Siberia si Indonezia, care au condus la mai multi stramosi potentiali care se inscriu in portretul familiei umane timpurii – semanand indoiala cu privire la care dintre multi candidati din care descendenti direct si indirect – si lucrurile devin dezordonate. In loc de o poveste de origine care este clara si dramatica si care se concentreaza asupra noastra, toate dovezile stiintifice indica faptul ca este o epopee complicata care se intinde pe o perioada fara inceput clar si in care suntem doar o parte dintr-o vasta distributie de (in ultimul timp) numar) in jur de noua milioane de specii care toate s-au dezvoltat in acelasi mod.

Nu e de mirare ca avem un astfel de apetit pentru mituri de creatie si alte fictiuni care ne ofera facturare stelara … si de multe ori inceputuri instelate. Lasand deoparte numeroasele povesti ciudate atasate religiilor actuale – dintre care, cel putin, majoritatea coplesitoare trebuie facuta sa creada – atunci tema principala recurenta este de interventie deliberata extraterestra. Uneori este un mic ghiont care ne ridica deasupra altor creaturi ca in 2001, dar mult mai populara este ideea ca am fost „insamantati” in mod deliberat de extraterestri.

Preferatul meu personal este serialul original BBC de la sfarsitul anilor ’50 Quatermass & The Pit. Dar o alta varianta ingrijita este The Chase, un episod din 1993 din Star Trek: The Next Generation, care a explicat faptul ca aproape orice extraterestru in care se confrunta echipajul Enterprise arata destul de similar (doar cu nuante variate, umflaturi faciale si biti ascutiti) facandu-i sa descopere un mesaj ascuns in ADN-ul diferitelor specii umanoide care dezvaluie ca impartasesc un stramos comun care a insamantat cu mult timp in urma viata in intreaga galaxie.

Imi vine in minte pentru ca, cat de bine pot descifra indicii din diferitele fragmente lansate despre Prometeu, pare sa aiba o poveste nu complet diferita. Si asta ne aduce inapoi de unde am inceput. Daca nu neaparat cum. 

Daca doriti sa comentati aceasta poveste, accesati pagina noastra de Facebook sau trimiteti-ne un mesaj pe Twitter.